Datare generală: sfârşitul sec. al  XIX-lea  

Aparţinând lui Cărăgin Gheorghe, trece pe rând în posesia fiului Iancu Cărăgin, apoi a ginerelui Mândroane Simion şi a fiului Mândroane Gheorghe şi a fiicei acestuia,  Dr. Maria Mândroane, până în anul 2014, când coliba ajunge în Muzeu.

Construit la limita dintre deal şi luncă, rostul sălaşului ţinea strict de creşterea animalelor (oi, vaci, cai, etc) dar şi de „moşia de pruni”, teren arabil şi loc pentru pășunat.

Acoperişul construcţiei era la început din paie sau stuf, apoi se înlocuieşte cu sindrilă. Coliba de bârne, în cheutori, fixată cu talpa, pe pietre de râu se compunea din vatra focului şi cameră. La vatra focului (cerdacul) se afla  un horn deschis, cu suport (civig), cu lanţ ţigănesc pentru căldare, dar şi cu prostrii la vatra focului. Deschiderea, soba oarbă, prin perete, comunică cu camera unde există o sobă din cărămidă. La vatra focului se află un „cămineţ”(suport din cărămidă pentru păstrarea veselei uzuale, precum şi o masă josă şi câteva scăunele mici (2, 3).

Camera avea în dotare un pat sau două, în funcţie de numărul membrilor care locuiesc aici,  cu câte o rudă din lemn pentru păstratul hainelor (eventual şi un cuier sau un dulăpior pentru păstrarea diferitelor lucruri, strict necesare. La grindă se afla totdeauna un fluier și o lampă cu petrol.

Sălaşul era înconjurat de gard împletit şi în partea opusă colibei, se afla o aplecătoare pentru oi, o strungă şi poeţi pentru adăpostul vitelor pe timp nefavorabil.