Gospodăria de la Chizătău

Datare: mijlocul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX

Gospodăria cuprinde în fapt două case de locuit una de la mijlocul secolului XIX, fiind o clădire tipică pentru acea perioadă cu pereți de lemn lipiți cu lut la interior și exterior, cu târnaț continuu, două încăperi și o tindă centrală cu vatră de foc, ea a fost modificată ulterior în momentul construirii celei de a doua case prin restrângerea spațiului de locuit doar la încăperea dinspre stradă și prin modificarea vetrei de foc, încăperea a doua va fi fost folosită ca și clet.

Cea de-a doua clădire de locuit este construită la începutul secolului XX, tot din lemn și reprezintă modelul clasic de locuință a unui sătean bănățean înstărit din epocă. Așezată transversal cu fațada scurtă la stradă în mod particular clădirea posedă camera de oaspeți nu la încăperea de la stradă ci la cealaltă încăpere, modificare suferită probabil la mijlocul secolului XX odată cu câteva modificări structurale determinate de executarea unor lucrări de reparații. Ca urmare clădirea este expusă cu amenajările interioare suferite după lucrările în cauză.

Casele sunt completate de anexe, două construcții asezate transversal pe linia caselor de locuit, închizându-se astfel latura din spate a curții și formând un soi de „curte franconă” cum o numea Nicolae Săcară în lucrarea sa despre arhitectura rurală bănățeană. Prima construcție anexă este una masivă și în concordanță cu moda de la începutul secolului XX cuprinde sub același acoperiș grajdurile animalelor (în cazul acesta vaci și cai), șopronul pentru căruță și hambarul. A doua mult mai modestă reprezintă cotețul porcilor.

Întregul ansamblu a fost donat muzeului nostru de către familia domnului Bot Doru din Chizătău în anul 2012 lucrările de demontare și reconstruire a gospodăriei durând până în anul 2014.