În noaptea de Rusalii a anului 1951 – 5 iunie numeroase familii din Banat şi Oltenia din localităţi aflate în zona de graniţă cu Jugoslavia au fost ridicate şi transportate forţat în vagoane de marfă în câmpia pustie a Bărăganului, unde au fost lăsaţi sub cerul liber. Portivit relatărilor unuia dintre deportaţi “în prima noapte au dormit pe haine, sub cerul liber, sau în dulapurile culcate la pământ. Apoi şi-au încropit colibe din mobilă şi covoare. Curând şi-au săpat bordeie care se umpleau cu apă când ploua. Mai târziu au ridicat case de pământ bătut, acoperite cu paie, ori cu stuf”.

Cauzele care au determinat dislocarea unei părţi importante a populaţiei înstărite din Banat şi judeţul Mehedinţi, trebuie căutate în condiţiile social-economice ale ţărilor aflate în lagărul socialist după cel de-al doilea război mondial. Pe de o parte, “declanşarea războiului rece” dintre Occident şi ţările est-europene, devenite sateliţi ai URSS, pe de altă parte, războiul dur declanşat de acestea împotriva Jugoslaviei titoiste. Pe lângă acestea, declanşarea în plan intern a vastei operaţiuni de colectivizare a agriculturii necesita crearea unor condiţii psihologice propice, prin declararea drept „duşmani ai poporului” a celor mai înstăriţi ţărani din această zonă.